am lasat si textele uracioase si pline de resentimente aici. le-am gasit la cosul de gunoi. mai bine sa fie o amintire completa. nu sunt ganduri reprezentative, dar mi-au trecut si ele prin minte.
am perioade cand te urasca, am perioade cand imi lipsesti si, tot mai des, perioade cand nu mai existi. ma simt trist ca vad legatura dintre noi ca un vas incarcat cu bune cu rele care se indeparteaza si din care in curand n-o sa se mai vada nimic. am sperat ca poate o sa faci si tu un pas. ca poate o sa revii la sentimente mai bune.
de ce trebuie sa fie atat de greu? daca stai sa te gandesti mai bine, chiar e o copilarie sa ne certam definitiv de la niste discutii, cat de urate or fi fost ele.
asta e. am reactionat amandoi altfel decat de obicei, intr-un loc nou, intr-un moment in care eram obositi, stresati dupa perioade dificile.
tu nu-mi suportai deprimarea, eu nu-ti suportam agresivitatea, tu te-ai manifestat fiind distanta si rautacioasa, eu fiind mut si razbunator, eu am zis ca e greu sa mai fim prieteni, tu ca e imposibil… cam la asta se rezuma. cel putin asa cum vad eu lucrurile.
acum, eu unul am iesit din starea aia. am incercat sa iti arat ca imi pare rau si ca era doar o etapa a relatiei. in care ne-am confruntat cu ce am vazut mai urat unul in altul.
ca tu nu vrei sa-mi mai fii prietena, e ok. eu o sa te privesc in continuare ca pe o prietena.
daca regret ceva cu adevarat si nu uit nici acum, e prima discutie tensionata. ti-am spus ca m-am saturat si ca poate nu merita relatia asta. ma durea enorm sa te simt distanta si cum sunt foarte imatur emotional am ales calea cea mai usoara, sa fug, sa pun in discutie relatia pe de-a intregul. si mai grav e ca te-am vazut afectata si nu am stiut sa dau inapoi si sa incerc sa te consolez. continuarea discutiei, la o seara sau doua distanta, cu seria de insulte (si crede-ma, nici tu nu m-ai menajat deloc), mi se pare mult mai usor de inteles.
te inseli daca tu crezi ca m-am sucit acum si te vreau ca prietena doar pentru ca am nevoie de tine, pentru ca mi-e greu de unul singur. poate ca si tu ai nevoie de mine. poate ca ne completam ideal ca prieteni. poate exista alte persoane de calitate in jur. stiu sigur insa ca in mine resentimentele care s-au nascut au murit repede. pentru ca tin intr-adevar mult la tine. ai ocupat un loc pe care nu o sa-l ia nimeni. nu o sa caut sa te inlocuiesc cu altcineva. esti ca georgeta pentru mine, exceptand modul de exprimare al sentimentelor, fara pasiune cum spuneai tu.
am fost foarte sincer cu tine mereu. si cand ti-am spus ca esti o dovada vie ca viata e frumoasa, si cand ti-am spus ca esti minunata (asta mi-ai spus tu despre tine la inceput si trebuie sa recunosc ca ai avut dreptate), si cand ti-am spus ca nu te suport sau ca latura ta rebela iese tot mai mult la suprafata si mi-e greu sa mai vad sensibilitatea cu care eram privilegiat sa fiu tratat.
eu am incercat, dar am devenit asa cum imi spuneai, patetic.
tu decizi daca ma vezi ca pe aiuritul care sta la doi pasi de tine in timp ce te chinui sa ridici un geamantan de 15 kile, ca pe persoana care nu isi gaseste cuvinte sa spuna ca vrea sa te ia in brate daca tot ne luam un la revedere posibil definitiv pe aeroport. sau ca pe cel care stie sa te asculte si sa te intelega, care ar fi renuntat la orice ca sa se vada cu tine, pur si simplu, din placerea de a petrece cat mai mult timp impreuna inainte sa pleci.
tu decizi daca vrei sa pui accent mai mult pe jigniri, decat pe nejigniri si daca ma vezi sensibil, manierat si inteligent sau fals, insuportabil si banal.
nu vreau sa fac din nou aceeasi greseala sa par radical. dar eu ma opresc aici cu insistentele. atat am fost eu in stare sa fac, in mod cert folosind cuvinte in exces, ca sa readuc lucrurile la starea de dinainte. nu am vrut sa te sun, desi mi-ar fi placut sa te aud. nu ti-as fi dat spatiu sa dai un raspuns limpede si mi-era si teama sa nu imi fi facut iluzii degeaba ca si tie iti pare rau si ca iti lipsesc.
te pup. pa pa
sunt vorbe si atat. pe cuvant. poate ca ranesc, dar n-ar trebui sa distruga sentimente. chiar nu putem sa trecem peste ele?
imi pare rau ca nu am stiut sa te iubesc asa cum esti si am fost un prieten cu prea multe nevoi.
http://picasaweb.google.com/103661940094826418148/VaraCretana?authkey=Gv1sRgCKzO7eCw9I7QnAE&feat=directlink
un lucru e sigur dupa seara asta. premiile de la loto sunt in siguranta cu noi. am luat toate variantele gresite pana la drumul cel bun :) iar eu care incepeam sa cred ca bucurestiul e cam mic :D (norocul nostru ca mergem in creta. acolo pe oriunde am lua-o dam de apa, nu ne mai pierdem)
stumble, formula fericirii, gustul de tarta home-made, linistea de la mogosoaia, fazanul, bucuria, lipsa de prejudecati, exemplul de incredere in sine, frumusetea dialogului (sau a monologului, cand incep cu taca-taca taca-taca), caracterul … sunt cateva dintre lucrurile pe care le-am descoperit sau redescoperit prin tine. poate ca nu sunt sigur de multe, dar sigur sunt norocos sa iti fiu prieten. e o relatie cu un impact puternic asupra mea. probabil, de aici si sensibilitatea ridicata. asa ca ma adaptez fara probleme cu aproape orice si nu ma simt in inferioritate. fiecare aduce intr-o relatie si ce are bun si ce are mai putin bun. e normal. doar cu totii avem si calitati si defecte. oricum, indiferent de certuri si de efectele lor am spus ca esti prietena mea forever, iar asta nu se schimba, indiferent ca esti aici sau in anglia, ca esti suparata pe mine sau eu pe tine. ca sa vezi, iar m-am intins la vorba :) cand am deschis vroiam sa scriu atat… ma adaptez si nu ma simt in inferioritate. te pup. noapte buna!
http://www.traveldirect.ro/sejur/RO/636/HOTEL-SABOIA-ESTORIL-3*
ce zici de oferta asta?